Principala mea grija este in continuare cazarea. Ma speriasem un pic ca n-o sa reusesc sa gasesc ceva frumusel, aproape de universitate si ieftin. Well, se pare ca mai sunt sanse. Ieri am fost sa vad cateva case si am gasit unele chiar dragute. Pentru cunoscatori inauntru erau ceva gen Nottin Hill. am gasit o casa cu 6 camere dar se puteau inchiria numai 4, iar cele 2 ramase le foloseam noi cum vrem. Mobila nou nouta, cu livingul gen camera ta Adi, o bucatarie imensa cu masina de spalat, aragaz,frigider, congelator, mobila noua, camerele mari cu tot ce vrei in ele(aveau pana si umerase), baile nou noute(aveau cada gen jacuzzi), in putine cuvinte era perfecta...numai ca e cam departe si nu stiu cat de buna este zona(n-as vrea sa vin noaptea acasa cu inima cat un purice:-S).

In cautarile mele de casa noua am intalnit 2 englezoaice la 2 agentii care-si cautatu si ele cazare. Si dupa ce mi-am facut simtita prezenta am reusit sa formez cu grup de 4(una din ele mai avea o prietena). Asa incat azi o sa cautam direct o casa de 4. Ceea ce e foarte bine pentru ca o sa stiu cu cine stau si nu ma duc asa la NV. Tipele par destul de ok, culmea una din ele vrea sa predea..ghice ce??Franceza:)). Ahh..tot asa pe la agentii m-am mai imprietenit cu 2 frantuzoaice care stau intr-o casa de 8 cu inca cate natii...dar casa de 8=inghesuiala si exista sanse mari sa ai probleme cu unul din ei.

L-am cunoscut si pe Adam Nelson ieri, coordonatorul meu de master. Si dupa o discutie de 5 minute in care imi spunea ca mi-a dat bursa de 9000 nu pentru ca am nevoie ci pentru ca ma considera candidatul potrivit pentru masterul asta, crede ca o sa fac fata cel mai bine, etc...simteam cum se strange cureau, cum anul asta o sa fie cumplit de greu. Si eu de colo il mai intreb daca as putea sa fac practic in laborator, ca sa mai castig un pic de experienta. Raspunsul a fost ca n-o sa am timp ca sunt multe termene limite si ca toti studentii de pana acum s-au plans ca nu fac fata numarului mare de proiecte, examenelor grele. Va imaginati cum ma simt acum, am o greutate pe umeri mult mai mare decat pot duce. Dar asta e, nu mai pot da inapoi :)

Am reusit sa iau legatura cu capitanul echipei de volei de la universitate si azi ma duc la Sports Fair sa ma intalnesc cu ea. Mi-am facut si abonament la sala( 53 de lire pe an). Cam asta o sa fie distractia mea voleiul, aerobicul, alergatul...dar oare o sa rezist tentatiei de a nu merge la o petrecere studenteasca, la un dans ceva. :D. E bine sa faci de toate, dar cu masura, imi spunea cineva. Numai timpul va spune cata masura am eu:)

Multi dintre cei care m-au auzit vorbind de Anglia mi-au spus ca nu ma vad de loc entuziamata. Asa e. Eu inca n-am trecut de faza de emotii, inca mai am multe de descoperit, inca n-am un loc al meu unde sa stau. Dar toate la timpul lor;)