Da, da v-ati prins eu sunt cea cu numarul 7 :D. Poza e facuta dupa victoria 3-0 cu echipa impotriva echipei din Durham. Pe langa bucuria de a castiga, am avut ocazia sa atac in 3 metri. E un sentiment sublim, sa primesti pasa potrivita, sa plutesti cateva secunde in aer si sa lovesti mingea cu sete in zona 4 de partea cealalta a fileului :). Abia astept sa se repete experienta !!! Luni am meci in York cu echipa Leeds-ului (sanse slabe de castig) si miercuri din nou cu Durham acasa (victorie sigura).

Incep sa simt cum timpul ma strange cu usa. Trebuie sa-mi gasesc bursa pentu doctorat, trebuie sa-mi iau bilet pentru Romania, saptamana viitoare am primul meu examen, saptamana asta am 2 tutoriale, 2 sau 3 seminarii la care as vrea sa ma duc, un social, 2 antrenamente, 2 meciuri, posibil o lectie de salsa si alte evenimente neprevazute. Nu stiu altii cum sunt, dar eu...dar mie imi place sa nu pierd timpul aiurea, imi place sa trag linia la sfarsitul zilei si sa pot trece cat mai multe lucruri pe plus.

Pe zi ce trece cunosc tot mai multi romani care ori invata, ori lucreaza aici la Leeds. Cand te astepti mai putin auzi dulcele grai romanesc, te intorci si intrebi "Romania??", dupa care urmeaza un zambet larg si un raspuns entuziast "DA". Imi face placere sa intalnesc romani, sa vad cum se simt aici, ce fac mai exact aici, etc...insa cresterea exponentiala a diagolului in romana e in detrimentul procesului de acomodare in Anglia. Trebuie sa ajung sa gandesc in engleza, sa nu mai trisez cand traduc din engleza in romana si vice-versa.